Doar case miiiiiiiiici...

Cineva imi sugerase ca in timpul "asteptarii" CU sa ma gandesc cum mi-as dori casa, si am raspuns destul de criptic, pentru ca de fapt trec printr-un soi de framantari... Impreuna cu sotul meu ne-am format anumite convingeri la care tinem destul de mult, care par a fi in contradictie cu ce gandesc toti cei din jurul nostru.

iata "povestea", intr-un fel "de ce-ul casei mele"

De fapt, toata "nebunia" a plecat de la nevoia obisnuita a unor tineri casatoriti de a avea spatiul lor propriu.

drept pentru care

Faza I: Poblema: Convietuirea cu parintii inca din 2005 de cand ne-am casatorit, intr-un apartament de doar 2 camere, semidecomandat.

Impreuna cu sotul meu am decis ca o garsoniera confort 2 (unele dintre acestea invartindu-se in jurul a 16-20 mp utili) ar fi suficienta pentru noi, asigurandu-ne intimitatea mult dorita, avand in vedere resursele financiare limitate de care dispunem si imposibilitatea contractarii unui imprumut mai mare de 10 mii de euro. Si, ca orice om care isi propune ceva am inceput sa cautam intai pe internet, apoi pe la agentii si particulari, garsoniere in blocuri vechi, apoi pe la targuri imobiliare in blocuri noi. Evident dupa cateva saptamani de astfel de cautari, am ajuns "pe culmile disperarii". Nimic din ce am fi considerat noi "decent" (ca zona ma refer) nu scadea sub 55-60 de mii de euro, iar ceeace consideram "dezirabil" era oricum in jur de 75-80 de mii. Blocuri noi.... exclus sa ne atingem ca pret!

Clar nu dispuneam de sumele respective (ca sa nu mai spun ca din momentul in care cumperi o garsoniera trebuie macar sa-i dai cu "var", eventual sa mai schimbi ceva usi, ferestre si alte maruntisuri, sa-ti mai iei un pat si un aragaz... etc, etc...) si pe urma, ramai toata viata "de gat" cu ea, pentru ca bani pt. "upgrade" sunt aproape imposibil de strans din salarii sub mediu pe economie.

Asa ca..... am revenit, de nevoie dar cu mult entuziasm, la un mai vechi vis al nostru.... casa pe pamant.

Faza II : Problema: care pamant?

Dupa simplu browsing pe orice site cu anunturi de vanzari terenuri ne-am dat seama ca achizitionarea unui teren in Bucuresti era o utopie. Asa ca.... am inceput cautarile imprejur. Ne-am orientat catre Sud si datorita preturilor, dar si pentru ca parintii mei (cu care inca locuim in prezent) stau in cartierul Berceni, deci apropierea ulterioara fata de ei ne-ar avantaja (mai ales ca ne dorim copii). Cheltuind ceva timp (cam vre-o 3 saptamani de umblat zilnic prin satele din zona), ceva benzina aferenta si cu MULT noroc, am reusit sa gasim bucatica de teren pe care ne-o puteam permite. Dupa inca vre-o doua luni am reusit sa si semnam actele.

Faza III: Problema: cu banii ramasi ce construim?
Pai... dupa mintea noastra... garsoniera cf. 2 cu care oricum am fi fost foarte multumiti! Rezulta o amprenta la sol de 20 de mp . Eh... poate 24... un 6x4 ar fi fost perfect - deja era garsoniera cf 1 . Aaaa... si o terasa de lemn (gen prispa sau cerdac.... cum vreti sa-i spuneti), acoperita mare (3x4-latimea casei) pe care sa o inchidem iarna cu placa de policarbonat si vara sa o deschidem, sa nu se faca sera. In felul asta, ne socoteam noi, ca ne-ar ramne bani si de aragaz, si de frigider si poate chiar si de masina de spalat!!! (Televizor nu vroiam oricum...)

Dar... pentru ca intotdeauna exista "dar"-ul asta enervant... aflam ca exista niste norme de urbanism care impun sa construim P+1, sau cel putin mansarda. Dintr-o data planurile ni s-au cam dat peste cap..., caci trebuia sa construim un "extra spatiu" echivalent cu parterul... Nu-i nimic, ne-am zis... oricum vroiam copii.... facem upgrade din prima de la garsoniera cf.1 la apartament cu 3 camere. Cand.. na! alta belea? cum urci sus? Ne trebuie scara! De unde rezulta ca am mai adaugat un metru la lungimea amprentei.... devenind 7x4. Bun asa! Multumiti cu ideea incepem sa ne gandim sa mai vedem si parerile altora...

Faza IV: Problema: Cand toata lumea iti spune ca esti beat, mai adaugi un m latime la casa!
Cu ideile desenate intr-un frumos programel de pe net (descoperit tot pe forum), incepem sa adunam idei de la lume... intai parinti, rude... apropiati. Toata lumea curioasa, cu un zambet larg de la inceput.... vai ce frumoase desene... si aici ce ar fi? si cam ce suprafata?

Brusc toate zambetele se transformau in mirare si apoi chiar vehementa din partea unora cand spuneam ca amprenta casei noastre ne-am dori-o de 28 de mp. Parea un lucru inexplicabil pentru toata lumea. CUM 28? Toti incercau sa ne explice cum noi, ca oameni tineri "avem nevoie de spatiu" (aceeasi oameni care cu cateva luni inainte erau total de acord ca trebuie sa ne mutam din casa parintilor, ideea garsonierei in bloc paranduli-se foarte rationala si plauzibila!)

Casa pe care le-o aratam era deja de trei ori mai mare decat o garsoniera cf. 2, fara a lua in considerare terasa. De ce in momentul in care tot noi eram cei care hotarasem ca putem fi foarte fericiti in 16 mp acum eram suspectati ca "nu vom putea respira" in 56 de mp plus o terasa de 12 mp plus tot restul de teren?!?!

Oricum cu parintii a fost simplu sa lamurim problema... stiau foarte clar ca banii pe care ii avem nu or sa ne ajunga probabil nici de cei 56 de mp. Nemultumirea si dezamagirea tuturor ne durea insa... Asa ca, in urma unor observatii mai la obiect cu care am fost de acord (asupra dimensiunii baii si a scarii care era cam subdimensionata).... am ajuns la "compromisul" de a mai adauga un metru si la latimea casei... care, la stadiul actual al "visului" are 7x5 jos plus 7x5 sus = 70 de mp! (foarte mare, fata de standardele de la care am pornit) plus terasa care automat s-a marit si ea la 15 mp. Probabil ca oricum anul asta nu o vom putea construi decat la rosu, cu banii pe care ii avem... asta in cazul in care si obtinem toate prostiile de acte, in timp util....

Faza V Problema: Cine ne proiecteaza o casa "asa mica"!?!
Casa desenata pe hartie e doar o idee de ce am vrea sa contina, si suntem hotarati ca nu o vrem mai mare. Dar, normal trebuie un specialist sa o proiecteze, sa vada ce, cum, unde amplaseaza, daca se poate ce vrem noi, deci cu alte cuvinte ne trebuia arhitect....

Intamplator, in familie, respectiv cerc apropiat de prieteni avem doi ingineri constructori. Normal ca primii "specialisti" la care ne-am dus au fost ei, stiind oricum ca lucreaza in tandem cu arhitecti, dar vroiam si o prima impresie... oare chiar era casa asa de mica? Se pare ca da! cel putin dupa standardele lor... In orice caz, in momentul in care le-am amintit situatia financiara - pe care de altfel o cam cunosteau oricum, dar fiind apropierea de care v-am vorbit... au zis ca "s-ar putea face".... dar ca oricum sa vedem ce zice si CU... si de aici stiti povestea....
Cam din momentul asta am inceput de fapt jurnalul de casa, avand deocamdata si problema cu CU... care mai treneaza cateva zile.

Atasez deci, screenshoturi din "frumosul programel". Desi in thumbnail pare mai mare, cea de-a doua poza ar trebui sa se suprapuna perfect peste parterul fara terasa de lemn.

From Sus in deal e-o casa