Friday 27 June 2008

Drilling Day

Ieri a fost "drilling day". Mai intai, pe la vre-o 7.30 au venit cei pentru forarea pentru studiul geo, si au sapat pana la 5 m, unde... au dat si de apa! peste o saptamana o sa avem si rezultatele.


Apoi, pe la vre-o 11 au venit si cei cu putul. A durat mult pana si-au instalat toata "mantzukeria" pe teren, si era si groaznic de cald.... dar, cu toate astea pana seara trecusera de prima panza freatica, si sapasera cam vre-o 12 m.... Am pastrat si doua pietre mai mari care mi-au placut, ca amintire de la faza asta.



Acum de dimineata a fost sotul la ei si mi-a zis ca au mai sapat vre-o 2-3 m pentru ca e din ce in ce mai greu. La cel care mi-a dat numarul putarilor, si care a facut put tot in aici in sat, au sapat pana la 37 de m, asa ca si eu ma astept tot la ceva in jur de 40. Mie mi se pare ca sapa cam greu... adica au zis ca termina in vre-o 4 zile.... Eu speram ca in vre-o 2 maxim 3 sa fie gata... dar, ma rog e si caldura asta sufocanta, si pana la urma nu conteaza cat dureaza, ci conteaza sa iasa treaba bine.

Am gasit si schita pe care i-am facut-o proiectantului, conform recomandarilor din CU.


Amplasarea casei nu contine si terasa, pe care ramane de vazut unde o vom face. Din CU actual rezulta ca cel putin teoretic nu prea putem s-o amplasam pe latimea casei, cum vroiam noi... asa ca e posibil sa o facem si in fata, pe lungime, sau sa o facem putin mai ingusta si "constructie cu caracter temporar", ca tot o vroiam noi de lemn, fara fundatie.... vedem care e varianta finala.

Sau o fac demontabila :) ... daca vine cineva si-mi zice ca n-am pus-o unde trebuie , o demontez si o montez in partea alalanta

Monday 23 June 2008

Despre bai, bucatarii si alte detalii... (ep.2)

Bucataria

Da, vreau o bucatarie deschisa, contrar opiniilor care spun ca daca vrei bucatarie deschisa, sigur nu gatesti! De fapt, urasc bucatariile inchise tocmai pentru ca imi place sa gatesc! Stiu si sunt constienta de toata povestea cu mirosurile si aburii care se raspandesc in toata casa, dar mie mi se pare ca tocmai asta este farmecul unei case locuite. Sa se simta mirosul de sarmalute calde, sau de cozonac.... (Exceptie face mirosul de peste, pe care oricum nu-l gatesc pentru ca nu imi place, iar daca "trebuie" o sa-l exilez doar pe gratar, afara!)

Aversiunea mea pentru bucataria inchisa are un singur motiv: oricat de spatioasa ar fi, daca bucataria poate fi inchisa, "gospodinei" i se inchide usa in nas si toata lumea sta "dincolo", iar femeia e sortita "sa stea la cratita" ca acolo ii e locul, nu in mijlocul atentiei (exagerez putin, evident... dar tendinta tuturor este sa "fofileze" din bucatarie cand se gateste)... Poate e putin egoist ce spun, dar as vrea ca in familia mea, sa fim "constransi" sa stam impreuna. La cat timp se pierde in ziua de azi cu alergatul dupa bani, daca si putinul timp pe care il ai seara il petreci separat, unul intr-o camera si cealalt in alta.... nu mi se pare OK.

In alta ordine de idei insa, in legatura cu apartamentele de la bloc, daca as fi avut bani sa-mi cumpar o garsoniera, mi-as fi facut bucataria deschisa in camera, iar spatiul bucatariei l-as fi amenajat drept camera copilului sau birou pana la aparitia copilului. Deci, sunt total de acord cu faptul ca developerii de la proiectele rezidentiale actuale "fura" din spatiu prin bucataria/living. Mie mi-ar fi furat biroul .

Imi place teoria cu "bucataria centrul universului" valabila nu doar la romani, dar stiu ca e adevarata doar in casuta de la tara unde bucataria e o camera in care se sta tot timpul (adica living room in adevaratul sens al cuvantului), care are chiar si pat in care iarna se doarme foarte confortabil pentru ca acolo e cel mai cald, camera care indeplineste printre altele si functia de bucatarie [deschisa] pentru ca soba are plita sau pentru ca mai nou are aragaz in ea. Spune-i insa povestea cu centrul universului mamei mele in bucataria ei inchisa de la bloc, in care sta singura, pentru ca restul lumii e in sufragerie, la televizor. Dupa parerea mea "centrul universului" functioneaza doar in cazul in care bucataria apartine unui spatiu multifunctional care permite si celorlalti membri ai familiei care nu gatesc neaparat odata cu gospodina sa isi gaseasca rostul.

Problema mea principala este chiar faptul ca imi doresc sa fac din bucatarie "centrul universului", adunand toata lumea acolo. Dar pentru a realiza acest lucru trebuie sa scap de nenorocitul de living separat cu televizor care aduna toata lumea in jurul lui si izoleaza "gospodina" intr-o camera inchisa numita conventional "bucatarie". Spun asta din experienta. Atat a familiei mele, cat si a familiei sotului meu. Acum, ca pot exista si alte experiente ale altor familii, eu nu am de ce sa judec altfel decat prin prisma lucrurilor pe care le-am trait. Si de aceea spun ca imi doresc bucataria casei de la tara.

Sunday 22 June 2008

Despre bai, bucatarii si alte detalii... (ep. 1)

Discutand cu multa lume tot apar niste teme comune, referitoare fie la amplasarea, configurarea sau dimensiunile unor incaperi, asa ca iata si ideile mele....

Baia...
In ceeace priveste dimensiunea baii de la parter.... dupa cum am spus, initial noi ne dorim finisata garsoniera noastra de la parter. "Upgrade-ul" de pana la 3 camere o sa fie necesar (si functional) in momentul in care o sa avem si copii, care deocamdata sunt doar in plan ideal (noi ii asteptam cu nerabdare oricum cam de ceva timp, dar asta e alta poveste, pentru un alt posting).

Deci, ideea e ca noi o buna perioada de timp ne propunem sa locuim doar la parter, unde sa folosim terasa drept sufragerie timp de 8 luni pe an (cam din martie pana la sfarsitul lui oct.), si in camera de jos sa dormim de fapt (nu stiu daca ati observat, dar in acea camera am pus si un mare sifonier pe un perete intreg), urmand ca in timpul iernii acea camera sa-si asume rolul de camera de garsoniera, adica si sufragerie si dormitor in acelasi timp. Din aceasta perspectiva, avem nevoie o baie "fully functional" jos, pentru ca oricum, chiar si dupa finalizarea etajului, noi tot jos vom dori sa dormim, camerele de sus fiind destinate copiilor (evident cu paturi mai inguste... eu le-am pus duble numai pentru a ilustra ca acele dormitoare nu sunt deloc mici ).

Cat despre apropierea baii de bucatarie... Am vazut pe multe jurnale de casa ca aceasta era una dintre primele obiectii facute asupra planurilor, si tocmai de accea am prevazut holisorul in forma de L. Oricum in spatiul pe care ni l-am propus noi, nu prea stiu unde ar putea fi asezata ca sa fie total izolata de bucatarie (folosind totusi aceeasi coloana de scurgere), si din toate garsonierele pe care le-am vizitat vre-o data, in general baia era chiar usa in usa cu bucataria (lucru pe care eu zic ca am reusit sa-l rezolv), iar baile din garsonierele respective aproape in totalitate nu aveau aerisire direct afara... ceeace, din punctul meu de vedere mi se pare un neajuns mai mare decat apropierea de bucatarie.

Ca dimensiuni baia este "copiata" dupa cea cu care am crescut la bloc, mai ales in ideea ca am niste rude care si-au facut vila dupa Revolutie, si ca orice om care a stat la bloc, au vrut baie mare. De cate ori ii intrebi despre casa ei spun ca daca au un regret mare in privinta ei este faptul ca au facut baia mare, pentru ca se incalzeste greu si multe din racelile lor sunt tocmai din cauza acestei bai prea mari. Probabil ca daca as fi vazut doar pe hartie amplasamentu actual si mie mi s-ar fi parut mica baia, si este mica... dar nu este nefunctionala. Am probat-o mai bine de 30 de ani, si eu si toata familia... si oricum, prefer sa am jumate de metru in plus in bucatarie unde chiar imi petrec mai mult timp... cam asta a fost logica. Si bine inteles.... bugetul limitat pentru constructie .

Si totusi, reaparea mereu problema cazii din baia de jos: ce faci cand apar copiii, ii speli jos si ii urci pe scari uzi?

Pai...avand in vedere ca noi speram ca din banii pe care ii avem acum sa putem macar sa ridicam casa la rosu, este exclus sa finisam si etajul din prima, si este foarte probabil ca urmatorii 2, 3, 5 sau chiar mai mult de atat sa fim nevoiti sa locuim doar in mica noastra garsoniera de la parter (din momentul in care se termina suma de care dispunem, doar din salariile noastre va dura foarte mult sa "economisim" pentru finisa ca lumea macar si parterul!).

In tot acest timp speram sa avem si niste bebe mici prin casa... asa ca, musai cada la parter. Iar la etaj nu prea incape.... asa ca, daca vom constata ca intr-adevar este o problema cu copii cat sunt mici, si daca vom reusi finisam si etajul pana sa ajunga copii la adolescenta.... le vom ceda lor camera de la parter, si vom face noi baie jos si vom urca sus uzi... cam asta e "filosofia familiei" .

Monday 16 June 2008

Doar case miiiiiiiiici...

Cineva imi sugerase ca in timpul "asteptarii" CU sa ma gandesc cum mi-as dori casa, si am raspuns destul de criptic, pentru ca de fapt trec printr-un soi de framantari... Impreuna cu sotul meu ne-am format anumite convingeri la care tinem destul de mult, care par a fi in contradictie cu ce gandesc toti cei din jurul nostru.

iata "povestea", intr-un fel "de ce-ul casei mele"

De fapt, toata "nebunia" a plecat de la nevoia obisnuita a unor tineri casatoriti de a avea spatiul lor propriu.

drept pentru care

Faza I: Poblema: Convietuirea cu parintii inca din 2005 de cand ne-am casatorit, intr-un apartament de doar 2 camere, semidecomandat.

Impreuna cu sotul meu am decis ca o garsoniera confort 2 (unele dintre acestea invartindu-se in jurul a 16-20 mp utili) ar fi suficienta pentru noi, asigurandu-ne intimitatea mult dorita, avand in vedere resursele financiare limitate de care dispunem si imposibilitatea contractarii unui imprumut mai mare de 10 mii de euro. Si, ca orice om care isi propune ceva am inceput sa cautam intai pe internet, apoi pe la agentii si particulari, garsoniere in blocuri vechi, apoi pe la targuri imobiliare in blocuri noi. Evident dupa cateva saptamani de astfel de cautari, am ajuns "pe culmile disperarii". Nimic din ce am fi considerat noi "decent" (ca zona ma refer) nu scadea sub 55-60 de mii de euro, iar ceeace consideram "dezirabil" era oricum in jur de 75-80 de mii. Blocuri noi.... exclus sa ne atingem ca pret!

Clar nu dispuneam de sumele respective (ca sa nu mai spun ca din momentul in care cumperi o garsoniera trebuie macar sa-i dai cu "var", eventual sa mai schimbi ceva usi, ferestre si alte maruntisuri, sa-ti mai iei un pat si un aragaz... etc, etc...) si pe urma, ramai toata viata "de gat" cu ea, pentru ca bani pt. "upgrade" sunt aproape imposibil de strans din salarii sub mediu pe economie.

Asa ca..... am revenit, de nevoie dar cu mult entuziasm, la un mai vechi vis al nostru.... casa pe pamant.

Faza II : Problema: care pamant?

Dupa simplu browsing pe orice site cu anunturi de vanzari terenuri ne-am dat seama ca achizitionarea unui teren in Bucuresti era o utopie. Asa ca.... am inceput cautarile imprejur. Ne-am orientat catre Sud si datorita preturilor, dar si pentru ca parintii mei (cu care inca locuim in prezent) stau in cartierul Berceni, deci apropierea ulterioara fata de ei ne-ar avantaja (mai ales ca ne dorim copii). Cheltuind ceva timp (cam vre-o 3 saptamani de umblat zilnic prin satele din zona), ceva benzina aferenta si cu MULT noroc, am reusit sa gasim bucatica de teren pe care ne-o puteam permite. Dupa inca vre-o doua luni am reusit sa si semnam actele.

Faza III: Problema: cu banii ramasi ce construim?
Pai... dupa mintea noastra... garsoniera cf. 2 cu care oricum am fi fost foarte multumiti! Rezulta o amprenta la sol de 20 de mp . Eh... poate 24... un 6x4 ar fi fost perfect - deja era garsoniera cf 1 . Aaaa... si o terasa de lemn (gen prispa sau cerdac.... cum vreti sa-i spuneti), acoperita mare (3x4-latimea casei) pe care sa o inchidem iarna cu placa de policarbonat si vara sa o deschidem, sa nu se faca sera. In felul asta, ne socoteam noi, ca ne-ar ramne bani si de aragaz, si de frigider si poate chiar si de masina de spalat!!! (Televizor nu vroiam oricum...)

Dar... pentru ca intotdeauna exista "dar"-ul asta enervant... aflam ca exista niste norme de urbanism care impun sa construim P+1, sau cel putin mansarda. Dintr-o data planurile ni s-au cam dat peste cap..., caci trebuia sa construim un "extra spatiu" echivalent cu parterul... Nu-i nimic, ne-am zis... oricum vroiam copii.... facem upgrade din prima de la garsoniera cf.1 la apartament cu 3 camere. Cand.. na! alta belea? cum urci sus? Ne trebuie scara! De unde rezulta ca am mai adaugat un metru la lungimea amprentei.... devenind 7x4. Bun asa! Multumiti cu ideea incepem sa ne gandim sa mai vedem si parerile altora...

Faza IV: Problema: Cand toata lumea iti spune ca esti beat, mai adaugi un m latime la casa!
Cu ideile desenate intr-un frumos programel de pe net (descoperit tot pe forum), incepem sa adunam idei de la lume... intai parinti, rude... apropiati. Toata lumea curioasa, cu un zambet larg de la inceput.... vai ce frumoase desene... si aici ce ar fi? si cam ce suprafata?

Brusc toate zambetele se transformau in mirare si apoi chiar vehementa din partea unora cand spuneam ca amprenta casei noastre ne-am dori-o de 28 de mp. Parea un lucru inexplicabil pentru toata lumea. CUM 28? Toti incercau sa ne explice cum noi, ca oameni tineri "avem nevoie de spatiu" (aceeasi oameni care cu cateva luni inainte erau total de acord ca trebuie sa ne mutam din casa parintilor, ideea garsonierei in bloc paranduli-se foarte rationala si plauzibila!)

Casa pe care le-o aratam era deja de trei ori mai mare decat o garsoniera cf. 2, fara a lua in considerare terasa. De ce in momentul in care tot noi eram cei care hotarasem ca putem fi foarte fericiti in 16 mp acum eram suspectati ca "nu vom putea respira" in 56 de mp plus o terasa de 12 mp plus tot restul de teren?!?!

Oricum cu parintii a fost simplu sa lamurim problema... stiau foarte clar ca banii pe care ii avem nu or sa ne ajunga probabil nici de cei 56 de mp. Nemultumirea si dezamagirea tuturor ne durea insa... Asa ca, in urma unor observatii mai la obiect cu care am fost de acord (asupra dimensiunii baii si a scarii care era cam subdimensionata).... am ajuns la "compromisul" de a mai adauga un metru si la latimea casei... care, la stadiul actual al "visului" are 7x5 jos plus 7x5 sus = 70 de mp! (foarte mare, fata de standardele de la care am pornit) plus terasa care automat s-a marit si ea la 15 mp. Probabil ca oricum anul asta nu o vom putea construi decat la rosu, cu banii pe care ii avem... asta in cazul in care si obtinem toate prostiile de acte, in timp util....

Faza V Problema: Cine ne proiecteaza o casa "asa mica"!?!
Casa desenata pe hartie e doar o idee de ce am vrea sa contina, si suntem hotarati ca nu o vrem mai mare. Dar, normal trebuie un specialist sa o proiecteze, sa vada ce, cum, unde amplaseaza, daca se poate ce vrem noi, deci cu alte cuvinte ne trebuia arhitect....

Intamplator, in familie, respectiv cerc apropiat de prieteni avem doi ingineri constructori. Normal ca primii "specialisti" la care ne-am dus au fost ei, stiind oricum ca lucreaza in tandem cu arhitecti, dar vroiam si o prima impresie... oare chiar era casa asa de mica? Se pare ca da! cel putin dupa standardele lor... In orice caz, in momentul in care le-am amintit situatia financiara - pe care de altfel o cam cunosteau oricum, dar fiind apropierea de care v-am vorbit... au zis ca "s-ar putea face".... dar ca oricum sa vedem ce zice si CU... si de aici stiti povestea....
Cam din momentul asta am inceput de fapt jurnalul de casa, avand deocamdata si problema cu CU... care mai treneaza cateva zile.

Atasez deci, screenshoturi din "frumosul programel". Desi in thumbnail pare mai mare, cea de-a doua poza ar trebui sa se suprapuna perfect peste parterul fara terasa de lemn.
From Sus in deal e-o casa

Thursday 12 June 2008

Intoarcerea in timp

e posibila... Cel putin pe blogspot. Tocmai am aflat si sunt foarte bucuroasa, pentru ca aveam o mare dilema...

Cu ceva timp in urma, am inceput pe un forum un soi de jurnal de casa. Desi jurnalul asta l-am facut din motive obiective - nevoia de a a ma informa intr-un domeniu strain mie, cu timpul a inceput sa-mi placa, numai ca forumurile au reguli, iar jurnalul de casa... nu-i blog, dupa cum bine spunea cineva. Asa ca de ceva timp cochetez cu ideea unui blog, care sa cuprinda mai putin intrebari despre CU, PAC, AC, etrieri, coame, dolii, pazii, si alte cuvinte din limba romana despre care habar n-aveam pana m-am apucat sa-mi fac casa.... si mai mult despre ceeace inseamna aceasta casa pentru mine.

Dilema a aparut in momentul in care as fi vrut sa folosesc ceeace scrisesem in jurnalul de casa, dar nu stiam cum sa fac sa pastrez ordinea cronologica... Raspunsul salvator a venit, bineinteles de la DH .... poti sa te "intorci in timp" antedatand post-urile! deci.. just for the record... today is Tuesday, June 09 dar mare parte din ce voi scrie mai jos s-a intamplat acum un an.

asa ca...

A fost odata, ca niciodata, ca de n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit...

Scris de: nmirela 11th June 2008, 21:22
Citesc cam de vre-un an jumatate majoritatea jurnalelor de casa, traind cu visul ca voi avea si eu bucuriile/ necazurile pe care le vad descrise cu multa pasiune.

Ei, bine, in sfarsit saptamana trecuta, vineri am semnat si noi actele pentru o bucatica de teren (in jur de 350 de mp, deschidere 13m) intr-o comuna langa Bucuresti, si ca tot visatorul care n-a dat inca cu capul de sus speram sa ne si apucam de construit ceva...

Dar... cum inca nu avem intabularea pe numele nostru, n-am putut decat sa mergem sa ne "inscriem pe rol" la primarie, si nimic altceva... CU nu putem sa scoatem decat cand vine intabularea (peste inca o saptamana - speram noi)...

Ideea e ca inaintam foarte mult in vara numai cu prostiile astea de hartii.... si noi am fi vrut sa facem ceva... macar proiectul... dar proiectantul ne spune ca pana nu vede CU nu poate face nimic ... asa ca, ne gandeam sa facem macar studiul geo si topo (terenul e putin in panta si ne intereseaza si pe noi cat.

Deocamdata doar o poza cu terenul, facuta inainte sa inverzeasca pomii.


From Sus in deal e-o casa

P. S. Curentul electric este cam la 150 m si gazul cam la 200 deocamdata, dar se construieste "intr-o veselie" acolo asa ca foarte probabil voi avea cu cine sa mai impart din suma asta.