Sunday 28 February 2010

A few of my favourite things...

In ultima vreme m-am tot gandit la blogul meu.
Citesc sau urmaresc destule bloguri, imi place sa "rasfoiesc" ideile oamenilor si totusi cand e vorba sa mai adaug vre-un entry si pe blogul meu am o retinere...

Imi plac blogurile simple, clare care urmaresc o tema... Fie cea a designului interior, fie cea a educatiei, fie gradinaritul, fie retetele culinare fie organizarea. Urmaresc din toate cate putin, cu la fel de multa pasiune si n-as putea pune nici una din ele mai presus. Pe care din ele s-o aleg ca tema pentru blogul meu? Si asa, tot aman sa mai adaug ceva, de teama sa nu devina pagina prea pestrita.

In seara asta am descoperit coperta unei carti care intr-un fel mi-a dat raspunsul la intrebarea mea... The Happy book: a journal to celebrate what makes me happy. E clar ca, de vreme ce sunt publice, blogurile n-ar trebui sa fie jurnale intime, gandite numai pentru tine - si de aici si "problema" mea referitoare la cei care ar citi franturile mele de gand - si totusi, daca tot e blogul meu, ar trebui sa-mi fie cat de cat aproape, sa aiba un scop. Iata ca am gasit scopul.


Si ca sa inchei in tonul cu care am inceput va las sa ascultati motto-ul meu....



Vezi mai multe video din Film

Tuesday 23 February 2010

Hope...

Trebuia sa se intample probabil ceva cu totul special ca sa ma motiveze sa mai adaug o noua fila pe blog.

Ei bine, s-a intamplat. In parlamentul Romaniei s-a discutat despre homeschooling.
S-a discutat e mult spus. O distinsa d-na parlamentar a rostit urmatorul paragraf:
A doua problemă este şi mai revoluţionară, dar nu imposibilă sau absurdă. Este vorba despre o parte a cetăţenilor români care doresc să-şi educe acasă copiii. În alte ţări europene (Cehia, Franţa, Belgia, Olanda, Spania, Italia, Elveţia, Marea Britanie, Ungaria, Irlanda) această formă de învăţământ există deja, purtând numele de Homeschooling (şcolire acasă). Argumentele cetăţenilor sunt: a) de natură pedagogică: 1. scăderea nivelului de aprofundare a informaţiilor şi competenţelor, fapt demonstrat şi de rapoartele oficiale europene cu privire la România; 2. deţinerea unor reale posibilităţi familiale (pedagogige şi financiare) pentru educaţia copiilor; b) de natură etică: în principal, nemulţumirea părinţilor vis-à-vis de atmosfera şcolară uneori viciată în care se dezvoltă copiii lor.
Ca părinte, mai întâi, dar şi ca avocat, am cumpănit cele prezentate mai sus şi nu le-am găsit deloc neîntemeiate. Sper ca în perioada următoare să putem avea în România o reformă de profunzime a învăţământului nostru.


E mult, e putin? Poate parea o picatura de apa dulce intr-un ocean sarat, dar pentru mine - care aproape idealizez acest sistem de invatamant - e paiul de care ma agat. E speranta ca nu totul e in van, ca poate - pana cand va fi cazul pentru copilul meu - va fi perfect legal sa iti educi copilul acasa.

Stirea am aflat-o de pe hotnews unde apare un interviu cu d-na deputat.