Saturday 13 March 2010

Homeschooling Truths


Am mai zis intr-un posting anterior ca sunt fan al sistemului HS.

In viziunea mea idilica despre lume pare solutia ideala. Dar stiu pe de alta parte ca toate visele se realizeaza cu mult efort. Pe mine ideea de HS ma entuziasmeaza si ma sperie in acelasi timp...

Am citit multe bloguri scrise de "HS moms", si toate dau incurajari, ca totul e o experienta extraordinara de ambele parti.

Tocmai aceasta stare de "euforie" generala imi este oarecum un semn de intrebare. Doream cu nerabdare sa merg la conferinta despre HS care se va organiza peste o saptamana la ARAD, dar din pacate am anuntat prea tarziu cand toate locurile erau deja ocupate... Vroiam sa merg la conferinta tocmai pentru a intalni oamenii care fac HS face to face. Sa pot pune intrebari, si oamenii sa nu se mai teama ca trebuie sa "infrunte" un opozant al sistemului.

Si iata ca azi am gasit un articol pe blogul TheThinkingMother

Ei bine, parerea mea este ca noi, cei care ne gandim macar la ideea de HS avem nevoie de articole ca acesta. Trebuie sa fim pregatiti pentru a sti ce ne asteapta, si sa putem lua deciziile dupa o cugetare informata. Da, stiam, si era normal sa fie asa ca nu totul e roz in HS. Dar oamenii care fac asta, pentru ca s-au obisnuit sa fie permanent atacati prefera sa isi prezinte doar victoriile, nu si micile infrangeri. La ce bun sa admiti ca ai o problema atata timp cat orice spui va fi folosit impotriva ta?

In Romania, mai mult decat in State, acest sentiment este acut. Acolo, macar lumea e obisnuita cu situatia, si desi unii ii catalogheaza drept bigoti sau excentrici, sistemul este legal si acceptat unanim ca o alternativa educationala, asa cum sunt scolile Waldorf sa zicem la noi (nu toata lumea si-ar da copilul la Waldorf, dar accepta, si li se pare logic ca aceasta optiune sa existe). Aici pare o enormitate sa spui macar ca ai dori sa fie legal sistemul, nu ca neaparat tu ai vrea sa-ti educi copilul astfel.

Adevarul e ca n-am vorbit despre HS cu nici unul dintre cei care fac asa ceva in Ro, nici de bine, nici de rau. Pentru ca acesti oameni, din motivele invocate sunt foarte tacuti, nu se afiseaza public decat atunci cand e strict necesar, pentru a face o "miscare" de legalizare a sistemului. Sunt mult prea constienti de importanta legalizarii ca sa faca vre-un comentariu care poate fi interpretat total pe de-andoaselea de "ceilalti". Asa ca prefera sa nu spuna nimic. Sunt insa iarasi foarte constienti de cat de important e ca oamenii care fac HS in Romania sa fie persoane responsabile, si in emailurile destul de laconice pe care le-am schimbat cu cel care a fondat AHSR a tinut sa precizeze ca daca voi vrea sa fac acest lucru trebuie luate multe lucruri in considerare, si ca nici lor nu li s-a recomandat HS decat dupa destule discutii.

Imi spunea ca i-ar placea se vorbeasca intai despre responsabilitatea parintilor, si abia dupa aceea se poate vorbi de HS.

De-asta as fi vrut asa mult sa merg la ARAD, nu doar pentru prelegerile americanilor (care cu siguranta vor fi interesante) ci pentru contactele pe care le-as fi putut avea cu acesti oameni prinsi intre ciocanul opozitiei vadite a multor romani obisnuiti (nu mai vorbesc de oficialitati) si nicovala propriei experiente, care i-ar impinge sa vorbeasca deschis despre drumul frumos, dar anevoios al HS...

1 comment:

  1. Sa convingi parintii ca este responsabilitatea lor sa directioneze educatia copiilor lor este un lucru foarte greu de convins intr-o Romanie comunista de 60 de ani. Probabil ca incet, incet, lumea se va obisnui cu aceata idee.

    Cristina

    ReplyDelete